Punct. Si de la capat.

Well, am ajuns la sfirsitul unei file si trebuie sa pun punct. 30 de ani de viata in Romania au trecut si repede si incet. E timpul sa incep o noua fila. Daca la inceputul primei foi si eu si ea eram albi acum pot sa spun ca doar ea e alba si e timpul sa o umplu constient cu experiente de viata. Plec in America! Si de cind imi doresc asta! America a fost un vis care a prins aripi in sufletul meu acum foarte multi ani. Cred ca din cauza pateului. Cind eram copil de mers la scoala in fiecare dimineata mincam pate pe paine si beam ceai negru cu lamaie. Dintr-o data insa ai mei nu imi mai cumparau pate pentru ca nu se mai gasea. Nu stiu de ce dar dintr-o data m-a cuprins o mare tristete ca nu m-am nascut american ca sa am de toate si sa pot minca cit pate vreau. Poate exagerez putin dar imi aduc amite ca aproape imi uram parintii ca m-au nascut in acest colt intunecat de lume unde nu gasesti nimic. Nici macar bomboane cubaneze. Imi aduca aminte de e excursie facuta cu mama si frate-miu la Bucuresti. Am mers la TIB. Eram pe vremea lui Ceausescu si ce am vazut acolo mi-a deschis mintea si in acelasi timp m-a intristat. Din acel TIB mai tin minte doar doua chesti ca si cum ar fi fost ieri: o vitrina plina ochi cu bomboane cubaneze de toate culorile linga care am suspinat mult timp fara ca cineva sa-mi ofere vreuna si o revista despre pistoale Baretta.

Aveam 12 ani la revolutie si schimbarea vremurilor mi-a schimbat si mie visul. In Romania erau de toate dar nu erau bani. Acum vroiam sa emigrez in Canada, nu imi trebuiau decit 2 ani de experienta dupa ce terminam facultatea si apoi puteam sa-mi fac actele pentru viza.

Imi aduc aminte ca am terminat facultatea in 2000 si am inceput sa-mi caut de munca. Pe atunci vroiam sa ma fac programator. Mergeam la interviuri si le spuneam mandru ca eu vreau sa plec in Canada cit mai repede. Nu imi dadeam seama ca spunindu-le lucrul acesta imi diminuam sansele de a obtine jobul.

In fine, nu m-am angajat programator ci consultant software, un fel de struto camila asa cum imi spunea seful meu de atunci, Florin. Trebuia sa fac de toate: networking, programare, migrare de date, configurare de software, instalare de sofware. Trebuia sa stiu contabilitate si procese economice ca gestiunea stocurilor, aprovizionare, vinzare, costuri, resurse umane. Aici am avut primii mei colegi: Stelian, Cristian, Costi, Daniela, Cristina, Cristina, Mihaela, Mirona, Dan, Mitica, Liviu.M-am luat de munca si de delegatii. Inca din 2000 stateam prin delegatii 60 – 70% din timp. Visul s-a estompat deoarece natura muncii era putin eterogena. Faceam de toate fara sa fiu specializat in ceva.

Asta pina cind am aflat de SAP. Cred ca era undeva prin 2001 sau 2002 cind am inceput sa ma gindesc ca daca voi invata SAP voi fi liber sa lucrez oriunde in lume. Visul de plecat in America incepuse sa incolteasca din nou dar fara sa-l intretin in vreun fel. Am ajuns in sfirsit sa lucrez SAP in vara lui 2003. De atunci si pina astazi sunt 5 ani. 5 ani in care am acumulat destula experienta care sa-mi permita sa am incredere ca voi reusi si in America. In acesti 5 ani de SAP mi-am imbunatatit foarte mult limba engleza astfel incit acum pot sa sustin si cursuri de SAP in limba engleza. De asemenea m-am specializat in SAP pentru Utilitati – solutia de la SAP destinata companiilor de Utilitati.

Colectivul de SAP era si mai mare. Am avut o gramada de colegi: Bogdan, Ioan, Razvan, Daniel, Stelian, Mihai, Radu, Laura, Chira, Luminita, Catalin, Vali, Cristian, Valter, Alex, Paul, Mihai, Dan, Claudiu, Ionut, Ionut, Cristi, Cornel, Carmen, Dana, Gabrel, Florin. Imi aduc aminte cu placere de proiectul de la Cluj care a fost un mix de voie buna si dispozitie si realizari profesionale de exceptie!

Prin 2006 am trimis mai mult de curiozitate un CV la Deloitte US si spre suprinderea mea am primit un raspuns. Tipa care mi-a raspuns mi-a spus ca imi multumeste pentru ca i-am trimis CV-ul dar ca din pacate nu mai e nimic de facut acum deoarce nu mai sunt vize disponibile si ca ma va cauta ea in februarie 2007. Aproape ca uitasem dar ea s-a tinut de cuvint. Am avut niste interviuri telefonice apoi m-au chemat la Chicago pentru interviuri face to face. Se pare ca a fost ok deoarece mi-au facut o oferta pe care am acceptat-o. Din pacate nu ma primit viza deoarece au fost forte mult cereri si s-a organizat o loterie. Cei extrasi in acesta loterie au primit viza cei care nu au fost extrasi au ramas pe dinafara. Mi-am zis ca poate nu e inca momentul si ca voi incerca anul viitor. In 2008 am gasit o alta companie care este mult mai flexibila in anumite privinte decit Deloitte. Am avut vreo 2 interviuri telefonice. Mi-au facut o oferta pe care in final am acceptat-o. Si de data asta s-a organizat loterie deoarece erau mai multe aplicatii decit vize dar se pare ca am avut mai mult noroc.

Pe 22 septembrie plecam in America! Sper sa reusesc!

P.S: Va tin la curent.