1 Mai americanesc

La americani “1 Mai” (Labor Day) se sarbatoreste in prima zi de luni din Septembrie. Asa ca am avut un weekend prelungit, primul dupa revenirea pe continentul nordamerican a restului de doua tremimi (feminine) ele familiei.
In timpul saptaminii vremea a fost excelenta pe aici, in jur de 25 de grade, soare cu nori. M-am obisnuit destul de bine cu vremea de aici, nu imi mai e frig, asa ca si la 20 de grade sau mai putin ies afara in tricou si bemude.

Simbata dimineata a inceput sa ploua, am iesiti sa vizitez cutia postala si ploua incet cu stropi fini care abia isi gaseau drumul catre asfalt. Am intrat in casuta unde sunt maiboxurile, am luat cele 3-4 plicuri si cind am iesit am auzit sunet de rapaiala. Ploaia se intetise si lovea asfaltul cu picaturi mari de apa curata si clara, am facut citiva pasi prin ploaie si apoi am lungit si eu pasul ca deja apa imi ajunsese la piele. In casa era o atmosfera de leneveala cu mai mereu gasesti dar ploaia si vremea inchisa o amplifica de vreo 10 ori. Asa ca mi-am facut o cafea cu scortisoara, mi-am pus pe o farfuriuta doua mini muffins, mi-am luat cartea, am aprins lampa de linga geamul deschis si m-am cufundat in lectura. Geamul era deschis iar ploaia care cadea peste brazii din fata casei susura o melodie veche si romantica, iar eu citeam povesti de drumetie ale unui actor american in Italia. Era un peisaj de poveste din care lipsea insa ceva. Doua lucruri mai exact. Primul era semineul pe care l-am oprit cind am plecat in Romania si inca nu l-am repornit. Al doilea era muzica veche. Asa ca mi-am intreprut putin incursinea italiana pe dealurile Umbriei, am deschis laptopul si am pornit muzica veche a anilor 20. Muzica in surdina a inregit perfect atmosfera asa ca m-am lasat vrajit de cafea si muffins, de ploaie si aer curat, de muzica si de lectura. M-am simtit incredibil, aproape ca intr-o cabana de munte, in miez de iarna citind povesti la gura sobei.

Dupa citeva ore bune de dulce si placuta leneveala ni s-a facut foame si cum programasem sa facem o “lentil soup” am plecat sa cumparam ingredientele. Fast forward si dupa vreo ora de cumparaturi si alta ora si jumatate de gatit statea in fata mea un castronas cu supa aburinda peste care am presarat putin parmezan. Yammy-yammy cum ar spune Toto.

Spre dupa amiaza ploaia s-a oprit iar soarele s-a ivit de dupa nori, spre vest. Spre vest am mers si noi si ne-am rentilnit cu oceanul sau “ocenelul” cum i spune Geo. Am mers intr-un loc drag noua, portul de ambarcatiuni din Edmonds, care are si un parc si o plaja. Am ascultat valurile si am privit barcile care pluteau pe luciul oceanului scaldat de razele soarelui aprope de asfintit. Ne-am plimbat pe faleza portului si ochii ni s-au scurs peste barci foarte frumoase, albe, cu pinze sau cu motor, mai mari sau mai mici.

Aerul sarat si plimbarea lunga ne-au lungit putin urechile de foame asa ca am mers la The Loft, un restaurant/cafenea/lounge foarte intim si european al carui patron e un grec. Am mai fost aici acum citeva luni si stiam ca au niste calamari fritti deliciosi si un Mojito racoritor si sevit intr-un pahar ca de sampanie dar foarte inalt si incapator. Geozina i-a comndat mascarpone raviolli cu roaste apple si niste fries foarte buni. Am mincat, am palavragit si am ris de risul unui co-mesean al carui ras semana cu mitraliera care in loc de gloante scapata hohote de ris.


Apai… am trait multe zile frumoase dar asta aproape ca le-a intrecut pe toate.

Restul pozelor aici.

Si doctorul i-a spus: “Smart daddy!”

Geo a mers marti la control si doctorul care a facut ecografia i-a spus ca bebele e 70% e “baby girl”. Ea a zimbit si i-a spus ca “daddy” o sa fie bucuros pentru ca-si doreste foarte mult ca baby sa fie fetita. “Smart daddy” i-a raspuns doctorul spunindu-i ca si el are doua fete. Asa ca bebelusa e bine, are aproximativ 7 centimetri si i-am auzit bataile inimii,: tumtumtum – in ritm rapid de tobosar.
Inca ne mai gindim la numele de botez, insa eu am inceput sa-i spun “Francesca”!